Primele tentative de a trata disfuntia erectila au fost facute de doctorii si farmacistii musulmani din Vremea de Aur a Islamului. Ei au fost primii care au prescris medicamente pentru problema erectiei si au dezvoltat mai multe metode de terapie.
Cele mai multe medicamente erau orale, desi cativa dintre pacienti erau tratati local prin mijloace trans uretrale.
Disfunctiile erectile au fost tratate cu medicamente testate in lumea islamica din secolul 9 pana in secolul 16 de medici si farmacisti musulmani.
Dr John R. Brinkley a initiat un 'boom' in cea ce priveste tratamentele pentru impotenta in Statele Unite in anii 1920 si 1930.
Terapia moderna prin medicamentatie a avansat puternic in anul 1983, cand medicul britanic Giles Brindey, in fata audientei Societatea Urodynamics, dandu-si pantaloni jos si aratandu-si penisul in erectie. Erectie indusa de papaverina. Drogul injectat in penisul lui era un vasodilator non-specific, un alpha-blocant, iar mecanismul de actiune era clar cel de relaxare a musculaturii netede. Efectul pe care Brindley l-a descoperit a pus bazele fundatiei pentru dezvoltarea ulterioara a medicamentelor specifice, mai sigure administrate pe cale orala.